Introducere
Digitalizarea a devenit un factor-cheie în evoluția formării profesionale continue, mai ales după experiențele recente care au impus soluții de învățare la distanță. Transformarea digitală în FPC presupune utilizarea platformelor online, a resurselor interactive și a instrumentelor digitale pentru a extinde accesul la învățare și a eficientiza procesul de formare. În contextul proiectului „Educație pentru viitor”, digitalizarea nu este doar un concept teoretic, ci o realitate implementată în mod practic în cadrul cursurilor desfășurate. Totodată, digitalizarea vine cu provocări specifice: diferențe de acces la tehnologie, niveluri variate de competențe digitale ale cursanților și reticența unora față de noile metode de învățare. Acest articol analizează atât obstacolele întâlnite, cât și soluțiile concrete testate în proiect, oferind îndrumări pentru viitoarele programe de formare.
Context / Situație de plecare
La începutul perioadei de formare (ianuarie 2025), echipa proiectului s-a confruntat cu necesitatea de a integra componente digitale, cu precădere în predarea cursurilor de lucrător în comerț și stivuitorist. Contextul era marcat de o tendință generală de modernizare: tot mai multe companii folosesc instrumente digitale (de ex. aplicații de gestiune a stocurilor, platforme de e-learning intern pentru trainingul angajaților), iar cursanții – majoritatea angajați în activitate – necesitau o modalitate flexibilă de a participa la formare, având în vedere programul de lucru.
Provocările inițiale au inclus:
- Accesul inegal la tehnologie: unii participanți, în special din mediul rural sau firme mici, nu dispuneau de echipamente performante sau conexiune stabilă la internet.
- Diferențe de competențe digitale: deși cursanții din generațiile mai tinere erau familiarizați cu tehnologia, cei mai în vârstă sau nefamiliarizați cu calculatoarele au avut nevoie de sprijin suplimentar pentru a folosi platformele online.
- Rezistența la schimbare: la început, o parte a grupului țintă s-a arătat reticentă față de ideea de a învăța online, preferând metodele tradiționale „față în față”. Îngrijorările lor vizau pierderea interacțiunii directe sau dificultatea de a folosi instrumente noi.
Aceste aspecte sunt confirmate și de tendințele generale observate la nivel național: accesul inegal la resurse, rezistența la schimbare și necesitatea de a adapta programele la nivelul fiecărei industrii sunt provocări recunoscute în implementarea FPC digitalizate. Cu toate acestea, contextul pandemic și evoluția tehnologică au arătat clar că adoptarea digitalului nu mai este opțională, ci o condiție pentru a menține formarea continuă accesibilă și relevantă.
Exemplu de bună practică
În cadrul proiectului, s-au testat mai multe soluții digitale menite să depășească provocările de mai sus, iar rezultatele au fost încurajatoare:
- Sesiuni de formare în format hibrid: Dat fiind caracterul practic al cursului de stivuitorist, s-a adoptat un model hibrid – partea teoretică (ex. reguli de siguranță, întreținerea utilajului, legislație SSM) s-a predat online prin webinar, în timp ce partea practică s-a desfășurat fizic, la un poligon de instruire. Acest lucru a redus timpul de deplasare și a oferit flexibilitate, fără a compromite componenta aplicativă. Participanții au apreciat că au putut urmări lecțiile teoretice de acasă sau de la birou, interacționând cu formatorul prin chat și video, iar apoi să exerseze efectiv manevrele cu stivuitorul în sesiuni programate separat.
- Materiale multimedia și simulări: În ambele cursuri, formatorii au utilizat resurse digitale interactive – videoclipuri demonstrative (de exemplu, un video care arată operațiunile corecte și greșeli comune în manipularea stivuitorului), simulări pe calculator (pentru lucrător în comerț s-a folosit o mică aplicație de simulare a vânzării la casa de marcat) și jocuri de rol online. Aceste metode au sporit interactivitatea și angajamentul cursanților, făcând procesul de învățare mai atractiv și practic. Un cursant ne-a mărturisit la final că posibilitatea de a repeta online, în simulator, operațiunile de stivuitor înainte de a le face în depozit l-a ajutat enorm să capete încredere și îndemânare.
- Suport tehnic și formare digitală inițială: Ca bună practică, proiectul a oferit o scurtă instruire inițială pentru toți cursanții privind utilizarea platformei online și a instrumentelor digitale folosite. De asemenea, a existat un suport tehnic (telefonic sau prin WhatsApp) disponibil pentru a ajuta rapid pe oricine întâmpina dificultăți de conectare sau utilizare.
Prin aceste măsuri, digitalizarea a fost transformată din obstacol în oportunitate. Cursanții au început să aprecieze avantajele noilor metode – cum ar fi posibilitatea de a revedea materialele oricând, feedback-ul imediat la testele online și economia de timp datorată webinarilor.
Lecții învățate / Recomandări
Experiența proiectului a scos la iveală următoarele lecții și recomandări pentru digitalizarea cu succes a FPC:
- Asigurarea accesului și echipamentelor: Este esențial să se evalueze de la început ce acces au cursanții la internet și dispozitive. Dacă este nevoie, se pot oferi soluții precum: punerea la dispoziție a unor tablete sau laptopuri pe durata cursului, asigurarea conectivității la centre comunitare de unde cursanții pot participa online sau organizarea unor puncte locale cu acces la internet. Egalizarea accesului tehnologic previne excluziunea unor categorii de angajați.
- Dezvoltarea competențelor digitale de bază: Înainte de a începe efectiv cursurile online, a fost alocat un timp initial formării cursanților în utilizarea platformei și instrumentelor digitale (de ex. cum să se autentifice, cum să navigheze printre module, să posteze comentarii sau să încarce teme). Acest onboarding tehnologic crește confortul participanților și scade rezistența la nou.
- Adaptarea conținutului la mediul online: Programele trebuie flexibilizate și regândite pentru digital: sesiuni mai scurte și mai dinamice (pentru a menține atenția), includerea de elemente multimedia, exerciții practice online și pauze suficiente. Un curs online nu poate copia 1:1 formatul din clasă – e nevoie de interactivitate crescută și ritm adaptat. Digitalizarea formării profesionale, prin platforme online și resurse interactive, reprezintă o soluție viabilă care extinde accesul și facilitează învățarea continuă, dar numai dacă materialele sunt concepute special pentru acest mediu.
- Sprijinul conducerii companiei și al autorităților: Angajatorii ar trebui convinși să susțină participarea angajaților la formare online, incluzând eventual program flexibil în zilele de curs sau punând la dispoziție un spațiu și un calculator la locul de muncă. Totodată, politicile la nivel de autorități pot sprijini digitalizarea prin finanțarea dezvoltării de platforme și conținut digital în proiecte de FPC. Colaborarea între angajatori, instituții de formare și autorități este crucială pentru programe flexibile, accesibile și relevante în era digitală.
Implementând aceste recomandări, proiectele viitoare vor putea depăși mai ușor barierele digitalizării și vor valorifica pe deplin beneficiile ei: acces extins, costuri reduse, personalizare și ritm propriu al învățării, precum și dezvoltarea competențelor digitale odată cu competențele tehnice specifice.
Concluzii
Digitalizarea FPC, așa cum a fost experimentată în proiectul „Educație pentru viitor”, s-a dovedit a fi un catalizator pentru inovare și incluziune în învățare. Deși începutul a fost marcat de provocări, soluțiile testate – de la platforme online interactive la formare hibridă și suport dedicat – au demonstrat că formarea profesională continuă poate fi atât eficientă, cât și accesibilă prin tehnologie. Cursanții au beneficiat de flexibilitate și resurse bogate, angajatorii au remarcat o participare sporită fără a perturba major programul de lucru, iar furnizorii de formare au dobândit noi abilități în utilizarea instrumentelor moderne. În perspectiva organizării viitoarelor cursuri (de competențe digitale și de manager de proiect), proiectul va valorifica aceste lecții, extinzând gradul de digitalizare acolo unde se potrivește, dar păstrând totodată echilibrul cu interacțiunea directă. Concluzia este că digitalizarea nu trebuie privită ca un scop în sine, ci ca un mijloc de a îmbunătăți calitatea și accesul la formare. Provocările pot fi depășite cu planificare și suport, iar beneficiile – o forță de muncă mai bine pregătită, rezilientă și aliniată la cerințele economiei digitale – justifică pe deplin efortul. Proiectul nostru a demonstrat că abordarea corectă a digitalizării în FPC poate crea un precedent valoros și replicabil în întreaga rețea de bune practici.